Arsenie Boca este recunoscut de mulți ca un sfânt și un mare duhovnic al secolului XX. El a ales calea monahală pentru a se apropia de Dumnezeu, devenind astfel un duhovnic venerat de numeroși credincioși care caută îndrumare spirituală și înțelepciune.
Rugăciunea lui Arsenie Boca reflectă profunditatea credinței sale și dorința de a se elibera de ego:
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă să mă leapăd de mine însumi, căci nu știu din ce nimicuri pot cauza mari conflicte, iar astfel, păstrându-mă pe mine, Te pierd pe Tine. Ajută-mi, Doamne, ca rugăciunea Preasfântului Tău Nume să-mi lumineze gândurile, astfel încât nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece.”
Arsenie Boca mai adaugă în rugăciunea sa:
„Doamne, Tu, care vii tainic între oameni, ai milă de noi, căci umblăm prin întuneric. Patimile ne-au acoperit ochii minții, iar uitarea ne-a întărit ca un zid. Te ținem în temnița inimii noastre, umiliți și învinși, risipind timpul nostru în deșertăciuni. Vino și aprinde dragostea Ta în inimile noastre, curățându-ne de păcatele noastre.”
Arsenie Boca s-a născut în 1910, în satul Vața de Sus, în Munții Zarandului. Născut cu numele Zian Vălean, el a fost fiul unui cizmar și al unei femei de casă. A dovedit de timpuriu o dedicație extraordinară pentru studiu, înscriindu-se în 1929 la Academia Teologică din Sibiu.
După finalizarea studiilor teologice și artistice, a pătruns în viața monahală, fiind trimis pe Muntele Athos în 1939 de către Mitropolitul Nicolae Bălan. Aici a lucrat la construirea schiturilor și a copiat manuscrise, contribuind la răspândirea spiritualității ortodoxe în România.
După o viață dedicată slujirii lui Dumnezeu, Arsenie Boca a murit la Sinaia, la 79 de ani, fiind înmormântat la mănăstirea Prislop, conform dorinței sale. Deși a realizat câteva minuni în timpul vieții, cele mai multe dintre ele au fost raportate după moartea sa. Se spune că rugăciunile adresate lui la mormântul său aduc rapid împlinirea dorințelor celor care îl vizitează.